ARDEIUL IUTE: UTILIZARE, PROPRIETĂȚI ȘI VALORI NUTRIȚIONALE.

Știi totul despre această plantă roșie? Nu-ți face griji! Prin acest articol vom descoperi originea și caracteristicile distinctive, cum să folosești ardeiul iute, proprietățile și beneficiile sale, dar și contraindicațiile. În continuare ne vom concentra pe una dintre cele mai faimoase caracteristici ale sale, gustul picant, iar la final câteva curiozități!

Origine istorică.

Ardeiul iute, denumit în latină Capsicum annuum, este o plantă anuală care aparține familiei Solanaceae, aceeași familie cu cartoful, vinetele, roșiile și tutunul. Originar de pe continentul american, a fost adus în Europa de Cristofor Columb, la întoarcerea din a doua sa călătorie în Lumea Nouă.

Caracteristicile ardeiului iute.

Ardeiul iute are o tulpină erectă, flori albe și fructe alungite care, pe măsură ce cresc, trec de la verde la galben și apoi la roșu aprins. Particularitatea fructului este iuțeala resimțită pe palat, caracteristică dată de capsaicină, un alcaloid prezent în interiorul său în concentrații variabile, în funcție de specie.

Pe lângă gustul picant, capsaicina este o substanță rubefiantă, adică poate stimula și crește fluxul sanguin. Aroma tipică iute face ca ardeiul iute să fie un condiment ideal în bucătărie pentru a asezona și da savoare rețetelor noastre. Însă, fiind foarte bogat în substanțe active, ardeiul iute este cunoscut și pentru utilizarea sa în preparate topice împotriva artritei și durerilor musculare.

Fructul său conține vitamine (C, E, K, B, A), săruri minerale precum calciu, cupru și potasiu, carotenoizi, bioflavonoide și lecitină. În special, ardeiul iute este bogat în vitamina C: 100 de grame din acest fruct picant conțin 229 de miligrame, comparativ cu 50 la portocală!

Proprietăți benefice.

Utilizarea ardeiului iute este utilă ca remediu natural care stimulează circulația sângelui, combate apariția bacteriilor, scade colesterolul și activează metabolismul.

Principalele beneficii ale ardeiului iute sunt:

-îmbunătățirea circulației sanguine;

-promovarea motilității intestinale;

-scăderea colesterolului din sânge;

-are proprietăți antioxidante, antibacteriene și antihistaminice;

-prevenirea infecțiilor;

- are efect expectorant;

-stimularea vitalității țesuturilor;

-activarea metabolismului.

Folosirea ardeiului iute este de asemenea avantajoasă, deoarece capsaicina stimulează anumiți receptori, inclusiv cei de pe limbă, care ne fac să percepem gustul specific picant, dar acționează și asupra celor localizați la nivelul țesutului adipos brun, așa-numitul BAT. Acest țesut are rolul de a elibera grăsimea sub formă de căldură. Consumul de ardei iute, de fapt, creează o senzație de încălzire, care însă nu corespunde unei creșteri reale a temperaturii corpului.

Prin activarea receptorilor Bat, capsaicina este capabilă să elibereze celulele grase sub formă de energie și căldură, în loc să le depoziteze ca rezerve... și nu numai atât. Capsaicina poate, de asemenea, să scadă secreția de grelină, un hormon pancreatic responsabil de senzația de foame. Astfel, semnalul de apetit este slăbit și suntem tentați să consumăm mai puțină mâncare.

Contraindicații ale consumului de ardei iute.

Datorită numeroaselor proprietăți benefice pentru sănătate, consumul și, în orice caz, utilizarea excesivă a ardeiului iute poate fi iritantă pentru mucoasa gastrică. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea acestuia în caz de ulcer, gastroenterită, cistită, hepatită, hemoroizi. De asemenea, copiii sub 12 ani și femeile însărcinate ar trebui să limiteze consumul.

Gustul picant faimos.

După cum am văzut, gustul picant este dat ardeiului iute de capsaicină, substanță ce se găsește în toate părțile fructului. Contrar credinței populare, capsaicina nu este concentrată doar în semințe, ci se găsește în principal în așa-numita placentă, membrana albă internă de care sunt atașate semințele. Se găsește, de asemenea, în cantități apreciabile în filamente și semințe. Placentă, precum și semințele și filamentelor acestora, se află în jurul capului fructului. Din acest motiv, vârful ardeiului iute este mai puțin picant decât partea de sus.

Există peste 3.000 de soiuri de ardei iute, fiecare cu un grad diferit de iuțeală. Pentru a măsura nivelul specific, se folosește o scară empirică de valori, așa-numita scară Scoville, după numele chimistului care a inventat-o.

Această scară merge de la 0 la 10 grade. Unitățile Scoville (SU) măsoară cantitatea de capsaicină prezentă în fruct și se calculează pe o scară de la 0, valoarea ardeiului gras, până la 16 milioane pentru capsaicina pură!

Diminuează senzația de arsură cauzată de ardeiul iute.

Gustul picant al ardeiului iute este dat de acțiunea capsaicinei asupra receptorilor limbii, provocând o senzație de arsură similară cu cea resimțită la consumul unui aliment foarte fierbinte. Doar că senzația dată de ardei durează mai mult.

Pentru a diminua senzația de arsură provocată de ardeiul iute, nu este util să bei multă apă. Capsaicina este solubilă în alcool sau grăsimi, în special în cazeină. Prin urmare, poate fi util să sorbi un pahar de vin, să mănânci brânză, un sos de iaurt sau să bei puțin lapte. De aceea, în bucătăria mexicană, care este foarte picantă, mesele sunt însoțite de smântână, iar în bucătăria indiană, preparatele sunt servite cu lassi, o băutură pe bază de iaurt.

În orice caz, chiar și o simplă felie de pâine este un remediu foarte eficient împotriva arsurilor, deoarece mestecarea miezului îndepărtează moleculele de capsaicină de pe receptorii limbii.

Curiozități și informații interesante.

Capsaicina a reprezentat stratagema concepută de Mama Natură pentru a asigura supraviețuirea și reproducerea plantei de ardei iute. Gustul tipic iute ținea la distanță mamiferele, care ar fi consumat semințele, distrugându-le complet prin digestie.

În schimb, păsările sunt imune la capsaicină deoarece nu îi simt gustul, lipsindu-le receptorii asupra cărora acționează această substanță. Datorită lor, planta de ardei a reușit să supraviețuiască și să se reproducă. Semințele ingerate de păsări, de fapt, sunt dispersate în timpul mesei sau prin fecale.